„Simt ceva deosebit când aud imnul. Românii îmi dau din patriotismul lor”

Articol de Eduard Apostol – Publicat sambata, 14 mai 2022, 08:29 / Actualizat sambata, 14 mai 2022 10:03

Patrick Richard, 32 de ani, este liderul campioanei U-BT Cluj, dar și jucător în echipa națională a României, americanul din Louisiana fiind mândru să nu reprezinte din februarie 2021. „Petrică” a explicat de ce și cum vrea să retrăiască basmul din Champions League cu alb-negrii.

Un adevărat globe-trotter, care a fost până la capătul Pământului și înapoi, shooting guard-ul Patrick Richard este liderul campioanei U-BT Cluj. Americanul din Lousiana, în vârstă de 32 de ani, a avut o carieră cosmopolită, trecând din Australia în Olanda, apoi în Germania, Franța, Spania, Israel, ca să ajungă apoi și în ceaaltă extremitate a lumii, în Noua Zeelandă, după care Italia, iar din iulie 2019 este în inima Transilvaniei.

Zoran Mikes și-a prelungit contractul cu campioana Sepsi-SIC Sfântu Gheorghe!

SEPSI

Zoran Mikes și-a prelungit contractul cu campioana Sepsi-SIC Sfântu Gheorghe!

După cum a mărturisit, nu a avut niciodată posibilitatea de a juca în NBA, dar și-a făcut treaba cu laude peste tot pe unde a fost. Printre star-urile din Germania și din Olanda, cu trofee câștigate și la colegiu, „Petrică” – așa cum îl strigă clujenii, după ce l-au „botezat” – este din februarie 2021 și român cu acte.

A primit cetățenie și națională tricoloră. A cucerit titlul anul trecut, iar U-BT Cluj este în cursă pentru al doilea rând, după un sezon fantastic în Champions League, unde a bifat „sferturile” competiției.

– Pat, ce pentru tine să joci pentru echipa națională a României?
– Nu era ceva ce-aș fi prevăzut, dar este o mândrie să reprezint cele trei culori, roșu, galben, albastru, nu o iau ușor, ci foarte în serios. Vreau să dau mereu totul pentru această echipă națională.

Americanul care a decis să reprezinte România dezvăluie: „Simt ceva deosebit când aud imnul.  Românii îmi dau din patriotismul lor”

– Știi numele imnului național la României sau măcar fredonezi în gând melodia?
– Cu siguranță, pot să murmur câteva pasaje din imn, fiindcă l-am ascultat de atâtea ori, dar nu sunt sigur sută la sută că l-aș putea interpreta fluent.

– Dar simți ceva când auzi acest imn? Până la urmă ai fost și ești american, doar de trei ani în România.
– Simt ceva deosebit, mai ales atunci când sunt în rând cu coechipierii, braț lângă braț. Simt cât de mândri sunt, simt și eu la fel, mă face și pe mine să reprezint țara cu tot ceea ce am eu mai bun. Colegii mă fac să simt emoția, îmi dau din energie și din patriotismul lor.

Dacă nu te implici, nu vei avea niciodată oportunitatea de a învinge. Am chestia asta tatuată pe braț. Nu sunt genul de om care să stea în spate, să nu se implice, să-și ajute colegii, îmi place să-mi asum responsabilitățile.
– Patrick Richard

Patrick Richard: „Genul de oameni pe care-i vrei ca vecini”

– Îți place acest nume românizat al tău, te simți „Petrică” sau „Patrick”?
(râde) Da. Știu, Eu sunt unul și același, și Petrică, și Patrick. Nu mă simt ofensat, n-aș avea de ce.

Am îmbrățișat ideea și mă amuz și eu cu suporterii care mă strigă „Petrică”, „Ce mai faci, Petrică?”, am intrat și eu în jocul acesta. Dacă suporterilor le place, și mie îmi place, am toată simpatia și afecțiunea mea pentru ei.

– Cum ți se par românii?
– Foarte primitori, ospitalieri, genul de oameni pe care ți-ai dori ca vecini. Și familia mea se simte foarte confortabil, dacă îmi sunt bine, și eu sunt bine. Mi-e ușor aici.

De pe la 8-9 ani, din momentul în care tata ma împin tot mai mult cu baschetul, aveam doar „NBA, NBA” în minte. Nu mă gândeam la altă carieră sau meserie. Dar mama a ținut să urmez și școala, să nu o deoparte. Ai mei au venit de două ori în România, le place foarte mult. Le place și ideea asta cu „Petrică”

– Patrick Richard

Patrick Richard: „Fără tata, n-aș fi mingea ridicat de jos”

– Este un nou capitol pentru U-BT Cluj, titlul este o obligație de serviciu?
– Pentru mine au fost și sunt o aventură minunată acești trei ani aici. Dar nu sunt satisfăcut pe deplin, eu cel puțin. Am ajuns aproape de titlu, acum trebuie să-l câștigăm din nou.

– Care sunt șansele să repetați isprava din acest an din Champions League?
– A fost ca un basm, da, dar mai întâi trebuie să securizăm situația de a fi campioni în România. Când ai un succes ca acesta, este greu să menții echipa împreună, la nivel similar, unii au fost în ligi mai importante, trebuie să fie altceva, dar acum suntem focusați pe prezent, fapt că suntem în semifinale și să câștigăm campionatul.

Americanul care a decis să reprezinte România dezvăluie: „Simt ceva deosebit când aud imnul.  Românii îmi dau din patriotismul lor”

– Ai avut posibilitatea să joci în NBA?
– Am fost odată la un cantonament de vară cu Detroit Pistons, apoi cu New York Knicks, au fost momente frumoase, dar nu sa materializat nimic. Viața și-a urmat cursul firesc, sunt satisfăcut.

– Ai avut vreun model?
– Kobe Bryant a fost cel care ma inspirat. Mentalitatea lui, modul cum a câștigat trofee și și-a îndeplinit obiectivul, felul de a trata baschetul, Kobe a fost un idol. La fel și tatăl meu, un model de urmat, ma împin mereu cu sportul. Dacă nu ar fi fost el și motivația lui, probabil, nu aș fi făcut baschet deloc.

Baseballul a fost de fapt primul meu sport preferat, eram foarte implicat, dar tata ma împins tare de la spate, uneori foarte tare, de aceea îi ofer tot respectul și dragostea mea. Dacă nu ar fi fost el, probabil, nici nu aș fi ridicat mingea de jos.

După moartea lui Kobe Bryant, nu mai am nicio echipă preferată în NBA. Urmăresc diverși sportivi, mă uit să văd cum se dezvoltă. Moartea lui Bryant a lăsat un mare gol tuturor.

– Patrick Richard

Citește și:

Jucător de baschet cu peste 100 de meciuri în NBA, împușcat mortal pe străzile din Orlando

Week-end plin cu baschet 3×3 fără restricții » A pornit la drum sezonul 17 de Sport Arena Streetball

.

Leave a Reply

Your email address will not be published.